Pelerinaj la Paris pe urmele Monseniorului Vladimir Ghika

In Solemnitatea Tuturor Sfintilor, iata o marturie de traire a comuniunii sfintilor prin pelerinaj. Un articol semnat de Cornel Barbut de la Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”.

In perioada 6 – 10 octombrie 2010, un grup de 7 membri ai Asociatiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” insotiti de alti 7 prieteni au participat la un pelerinaj la Paris pe urmele Monseniorului Vladimir Ghika la initiativa Asociatiei pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (ABMVG).
Intr-o organizare demna de apreciat pentru cele 2 membre romance ale ABMVG care locuiesc la Paris, primul moment al pelerinajului a fost pe 7 octombrie la ora 10, la Capela Lazaristilor din Rue du Sevres nr 95, unde Monseniorul a fost hirotonit preot pe 7 octombrie 1923. A fost o concelebrare comemorativa cu 10 preoti romani si francezi in biserica in care se gaseste trupul Sfantului Vicentiu de Paul, intemeietorul Ordinului Fiicelor Caritatii. Aici, cantarea romaneasca adresata Sfintei Fecioara Maria de catre micul nostru grup de pelerini i-a emotionat pe toti participantii.
Intentia acestei sfinte Liturghii, precum si scopul pelerinajului a fost pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.
Pelerinii au continuat cu vizitarea Capelei Maicii Domnului a Medaliei Miraculoase din Rue du Bac nr 140, unde Monseniorul a celebrat prima sa Liturghie. Un loc deosebit de frumos, centrul spiritual al Ordinului Fiicelor Caritatii, in care se gasesc trupurile Sfintei Ecaterina Laboure si a sfintei Luiza de Marillac, precum si o relicva din inima Sf. Vicentiu de Paul. Intr-un astfel de loc, nu poti sa nu te molipsesti de Caritate. Prezenta Maicii Domnului care i-a aparut Sf. Ecaterina Laboure si care ne-a oferit medalia miraculoasa (vazusem aceasta medalie, dar abia aici am inteles mesajul si importanta ei spirituala), precum si indemnul la iubire prin imitarea Inimii lui Isus incoronata cu spini si a Inimii Neprihanitei Maria strapunse de sabie au fost importante pentru inima fiecarui pelerin venit la Paris.
Am inteles cat de actual este acest mesaj al Maicii Domnului, Regina Rozariului, prin cuvintele Maicii Tereza de Calcutta care spunea ca in lumea de azi „persoanele nu mai stiu sa iubeasca si, din aceasta cauza, familiile au devenit fragile, reci si nemultumite”.
Am realizat aici cum Monseniorul Vladimir Ghika a trait chemarea sa prin Paris. In fapt am descoperit dimensiunea lui franceza. Din biografia Monseniorului se vede ca a impartit viata lui pe acest pamant intre Romania si Franta (pentru studii 16 ani in Franta si 8 ani in Romania, iar ca activitate 22 ani in Franta si 15 ani in Romania). Statuia Sf. Vicentiu de Paul din Biserica Sacre-Coeur, din dreapta altarului (privita dinspre usa de la intrare) ne aminteste de locul de unde a fost hirotonit preot si a celebrat prima sa Sfanta Liturghie. Acum am inteles legatura Monseniorului atat de stransa cu Fiicele Caritatii pe care le-a adus in Romania.
Drumul pelerinilor a continuat la Biserica Sfantului Ignatiu, acolo unde Monseniorul a fost numit preot al „Bisericii strainilor” de Paris. O biserica evident plina de semnele iezuitilor, cu un altar in mijlocul bisericii foarte interesant. In acest centru de spiritualitate, astazi se formeaza in Franta generatii de preoti si persoane consacrate.
Prima zi a pelerinajului s-a incheiat cu vizita la Villejuif, in cartierul saracilor si al strainilor, unde Vladimir Ghika a pus bazele infiintarii bisericii de azi „Sfinta Tereza a Pruncului Isus si a Sfintei Fete”.
Aici pelerinii au fost intampinati de pr. Paroh Boniface Sebogo, de origine africana, foarte jovial si cald. Am gasit aici o statuie cu Monseniorul Vladimir Ghika (realizata de sculptorita românca Luana Alexe din Belgia), pusa in coltul din stanga spate al bisericii, similar ca la Sacre – Coeur. Desi nu am putut vedea casa unde a locuit Monseniorul in Villejuif, acum fiind multe constructii noi acolo, a fost un motiv in plus sa realizez cum trec pe langa noi unii oameni, discreti si fara sa atraga prea mult atentia. Dar ei isi fac misiunea de copii ai lui Dumnezeu.
De fapt, am plecat in acest pelerinaj pentru a-l cunoaste si eu mai bine pe Monseniorul Vladimir Ghika, mai ales in tara in care a petrecut cel mai mult timp. Si am realizat ca nu numai ca il simt mai aproape acum, dar a fost in esenta un drum de a descoperi alti oameni, atat pe cei din grupul nostru de pelerini, cat si pe cei care i-am intalnit in acele zile in Paris. Pana la urma Monseniorul Ghika prin teologia aproapelui imi arata ca pot sa gasesc la cei de langa mine multe valori si calitati si ma invita sa descopar prezenta lui Dumnezeu in fiecare dintre ei, chiar daca nu e totdeauna usor.
Varful pelerinajului a fost in zilele de sambata si duminica, 9-10 octombrie, zile deosebit de pline. Sambata am fost gazdele parohiei St. Germain l’Auxerrois, unde am avut marea si placuta surpriza sa descoperim ca parohul, parintele Dominic Schubert, fusese botezat in Catedrala Sf Iosif din Bucuresti si vorbea romaneste. Este demna de apreciere munca facuta de acest parinte paroh impreuna cu o mana de credinciosi pentru a gazdui in conditii deosebit de placute un public numeros venit si pentru cele 4 conferinte foarte interesante, tinute de IPS Ioan Robu, Andrei Brezianu, Monica Brosteanu si Francisca Baltaceanu.
Ziua de duminica a inceput pentru pelerini cu Sfanta Liturghie in Capela Medaliei Miraculoase, prezidata de IPS Ioan Robu. Foarte interesant mi s-a parut ca la finalul predicii a fost invitata o Fiica a Caritatii sa dea marturie despre viata ei de credinta si despre activitatea ei. Cantecele la nai interpretate de Cornelia Tihon in aceasta frumoasa capela au incantat pe numerosii participanti la acest moment.
La ora 15.30 a avut loc o ceremonie greco-catolica in aceeasi biserica. Am avut marea surprindere sa constat ca desi era celebrata in limba romana si a durat aproximativ o ora, biserica era aproape plina. Au fost momente care sa aminteasca si sa continue munca Monseniorului pentru unitatea crestinilor, pentru unirea bisericii catolice cu cea ortodoxa.
Ultima parte a pelerinajului a cuprins alte 3 conferinte cu aceeasi intervenenti remarcabili, in prezenta celor 3 reprezentanti ai familiei Monseniorului Ghika (2 nepoti si o stra-nepoata). Langa mine statea un francez care mi-a spus ca a auzit prima data despre Monseniorul Ghika acum 12 ani, dar ca nu stia prea multe lucruri. Mi-am amintit ca eu am auzit prima data de el prin 2005 si mi-a ramas de la Vladimir Ghika relatia lui speciala cu ingerul pazitor. Sigur ca apoi am descoperit si multe altele, printre care si afirmatia spusa intr-una din conferintele tinute in Bucuresti: „Impreuna, casatoria si preotia pot schimba societatea”.
Ca si familie catolica din Bucuresti, am inteles mai bine personalitatea acestui slujitor al lui Dumnezeu. Merita facuta cunoscuta mai mult, ca astfel sa parcurgem, împreuna cu Monseniorul, pasi din teologia aproapelui si a necesitatii pentru a-I face loc lui Dumnezeu in viata familiilor noastre.