O DATA SI UN DOCUMENT : CRACIUN 1873

Pentru mulți este o data familiară până într-atât că nu se mai punea problema demonstrării sau documentării ei. Toata lumea știa, din cele scrise și din auzite, că Monseniorul Vladimir Ghika era născut de Crăciun. Toate biografiile şi mărturiile despre Monseniorul Ghika atestau dintotdeauna această dată, fără însă ca un act de naştere propriu zis să vină să certifice acest fapt esențial în orice biografie. Nimic de mirare, întrucât pruncul Vladimir Ghika a venit pe lume, nu în țara strămoșilor săi [la tron și la coarnele plugului], ci în cosmopolita capitală a fostului imperiu Otoman, la Constantinopol, unde tatăl lui reprezenta ca diplomat interesele României pe lângă Înalta Poartă. Unde se va fi făcut înregistrarea nașterii pruncului rămânea așadar, de peste o sută de ani, o chestiune neelucidată.

Toate acestea până acum câteva luni când, după o muncă admirabilă și perseverentă de cercetare în arhive, domnul Emanuel Cosmovici a dat în cele din urmă de vechiul dosar în care a găsit înscrisă nașterea lui Vladimir Ghika: este vorba de Registrul pentru Actele Stării Civile, pe anul 1874 al Agenției Diplomatice a României la Constantinopol, care, la pagina 2, conține originalul unui certificat de naștere, ce consemnează că în anul 1873, luna decembrie, ziua 13/25 (stil vechi și stil nou), ceasurile 3 după amiaza, s-a născut în casa părintească, pruncul Vladimir, fiu al Generalului Principe Ioan Gr. Ghika, Agent Diplomatic al României pe lângă Înalta Poartă și al Doamnei Alexandrina Ghika, născută de Blaramberg. Actul de naștere al lui Vladimir Ghika conține și alte date care reflectă modul în care, în acele vremuri, se făcea înscrierea în registrele stării civile a noilor născuți veniți pe lume, din părinți români, în străinătate.
Descoperirea acestui act de către domnul Cosmovici este deosebit de importantă, atât pentru studioși dar mai ales în actualul context în care lucrăm asiduu la întocmirea documentației necesare finalizării studiului la Roma pentru Cauza de Beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika. Domnul Emanuel Cosmovici este un cercetător plenar consacrat documentelor care îl privesc pe Monseniorul Ghika, moștenind de la tatăl domniei sale, părintele Horia Cosmovici nu doar admirația pentru părintele spiritual Vladimir Ghika dar și tenacitatea nedescurajată în munca de a aduna semnele lăsate printre noi de acesta. Arhivele de la Paris, cele de la București, cele particulare dar mai ales cele ale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) au răpit familiei Cosmovici deja ani de osârdie, dedicare și studiu. Ca rod al cercetării sale, pe lângă imensa muncă la Biografia Documentată a lui Vladimir Ghika, sunt de subliniat grăitoarele sale intervenții la două simpozioane recente: cel organizat de Academia Română şi, mai recent, cel organizat în toamnă de Institutul Cultural Român, evenimente de larg ecou public care l-au pus pe Monseniorul în chip admirabil în prim plan. Pe lângă toate acestea, se dovedește remarcabil volumul impresionant de mărturii audio ce constituie arhiva de istorie orala alcătuita de domnul Emanuel Cosmovici pe baza de înregistrări, din amintirile celor care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika. De altfel Emanuel Cosmovici a ținut si ţine mereu legătura între martorii încă în viață și noile generaţii. Printre roadele aparte ale acestei preocupări se număra și repetatele vizite întreprinse de domnul Cosmovici la Fortul Jilava, locul unde Monseniorul Vladimir Ghika și-a încheiat, ca martir al credinței, viața sa pe pământ. Ne amintim desigur de mărturiile celei mai recente vizite la Jilava, cea din 6 noiembrie, când un sobor de preoți, în frunte cu Înalt Preasfințitul Ioan Robu au oficiat Sfânta Liturghie în fostul loc de suferință și tortură unde și-a dat, în mâinile Domnului, obștescul sfârșit cel născut la 25 decembrie 1873, Monseniorul Vladimir Ghika, astăzi propus de Biserica noastră pentru înălțare la cinstea altarelor.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (12)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 126 Ed. Beauchesne - a écrit: “Faire une chose pour l’amour de Dieu c’est la faire de bout en bout mieux encore qu’en la faisant uniquement pour elle-même. Et c’est, en même temps, la dépasser.”

On retrouve cette pensée chez Saint Paul dans la lettre aux Colossiens (Col 3,17): “Et quoi que vous puissiez dire ou faire, que ce soit toujours au nom du Seigneur Jésus, rendant par lui grâce au Dieu Père!” et aussi dans la lettre aux Ephésiens (Ep 6,5-8): “Esclaves, obéissez à vos maîtres d’ici-bas avec crainte et tremblement, en simplicité de cœur, comme au Christ; non d’une obéissance toute extérieure qui cherche à plaire aux hommes, mais comme des esclaves du Christ, qui font avec âme la volonté de Dieu. Que votre service empressé s’adresse au Seigneur et non aux hommes, dans l’assurance que chacun sera payé par le Seigneur selon ce qu’il aura fait de bien, qu’il soit esclave ou qu’il soit libre.” Les esclaves doivent faire toute chose comme si le Christ était leur maître, pour l’amour de Dieu.

Enfin dans la Règle de St Benoît §4 “Les instruments des bonnes œuvres”, il est demandé au verset 21 de ne rien préférer à l’amour du Christ. C’est à dire en particulier ce qu’un moine fait, il le fait pour l’amour du Christ; il s’agit de trouver Dieu en toute chose. Comme Dieu EST avant toute la création (cf. Gn 1,1; Pr 8,22; Sg 7,22; Jn 1,1), Il EST depuis toute éternité, maintenant et pour toujours. Donc faire une chose pour l’amour de Dieu est une élévation et ne peut qu’aboutir à un résultat meilleur.

Judas a fait une chose - livrer son maître, livrer Jésus - par Amour de l’argent et on sait quelle fin lui a été réservée: “Qu’acceptez-vous de me donner et moi je vous le livrerai?” (Mt 26,15) Dis-moi, Judas, est-ce à cela que tu as été éduqué par celui qui t’a enseigné pendant tout ce temps?... N’est-ce pas pour cette raison qu’il a dit “Ne possédez ni or, ni argent” (Mt 10,9), t’avertissant dès le début de la folie démesurée au sujet des richesses?... L’amour de l’argent ne nous laisse souvenir ni de l’amitié, ni de la parenté, ni de toute autre chose mais, en mutilant définitivement les yeux de notre entendement, il fait marcher aussi dans l’obscurité. (Extrait d’une homélie de Saint Jean Chrysostome sur la trahison de Judas)

“Nul ne peut servir deux maîtres: ou il haïra l’un et aimera l’autre, ou il s’attachera à l’un et méprisera l’autre. Vous ne pouvez servir Dieu et l’Argent. “(Mt 6,24; cf. aussi Lc 16,13)

A SUIVRE

Noul Relator pentru Cauza de Beatificare a Monseniorului

Dupa pierderea Parintelui Relator Cristoforo Bove, in 4 octombrie 2010, Cauza de Beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika era in asteptarea succesorului. In 19 octombrie postulatura a facut o cerere oficiala pentru numirea unui nou relator si pe data de 23 noiembrie a fost semnat decretul prin care se incredinteaza cauza noastra Parintelui Relator Zdzisław Kijas, O.F.M. Conv. Decizia fusese luata in Congresul Ordinar al Congregatiei Cauzelor Sfintilor din 5 noiembrie a.c. si intra in vigoare odata cu promulgarea decretului de numire.

Parintele Zdzisław Kijas, nascut in 18.02.1960 la Pewel Ślemieńska (Polonia), apartine Ordinului Fratilor Franciscani Minori Conventuali. A fost hirotonit preot de Papa Ioan Paul al II-lea in 1986 si a terminat studiile la Louvain, dupa ce studiase si in Italia si in Statele Unite. A acoperit mai multe misiuni importante in Polonia si la Roma, in ultimul timp fiind Presedinte al Facultatii Teologice a Sf. Bonaventura de la Roma, Seraphicum, si profesor de ecleziologie si ecumenism la mai multe facultati de teologie. Din 13 iunie 2009 este numit de Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea Consultor al Congregatiei Cauzelor Sfintilor, fiind implicat in procesul de Beatificare al celui care l-a hirotonit, Papa Ioan Paul al II-lea. Din ianuarie 2010 primeste misiunea de Relator al Congregatiei amintite.

Relatorul colaboreaza la intocmirea documentatiei (Positio) cu privire la virtuti sau martiriu pentru candidatii la cinstea altarelor. Aceasta colaborare consta in indicarea acelui parcurs care sa poata da toate raspunsurile la dubiile si intrebarile pe care consultori si teologi le ridica in fiecare caz in parte. Acuratetea teologica si istorica si exigenta metodologica, in conformitate cu regulile care guverneaza Congregatia Cauzelor Sfintilor si procesele de beatificare si de canonizare, sunt calitatile de baza ale Relatorului.

Ecou al celebrarii din inchisoarea unde a murit Monseniorul

Despre celebrarea de la Jilava din 6 noiembrie in "Observator Cultural" nr. 550/2010

Liturghie cu Requiem pentru Mons. Ghika şi martirii Bisericii în Fortul 13 al închisorii din Jilava

De pe ARCB.ro avem o prezentare a evenimentului de la Jilava din 6 noiembrie 2010 si multe fotografii:

Circa 80 de preoţi din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, ÎPS György Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia, şi câţiva preoţi colegi de promoţie s-au reunit sâmbătă, 6 noiembrie, în jurul păstorului Arhidiecezei de Bucureşti, ÎPS Ioan Robu, cu ocazia zilei sale de naştere. Sărbătoarea a fost marcată în mod emoţionant printr-un pelerinaj comun la Fortul 13 al închisorii din Jilava, unde şi-au dat viaţa pentru credinţă Mons. Vladimir Ghika, Pr. Dumitru Matei (executat la 21 februarie 1951) şi episcopul János Scheffler, Episcop de Satu Mare, care va fi beatificat anul viitor.

Preoţii şi episcopii au celebrat Sfânta Liturghie cu Requiem în holul Corpului B al Fortului 13, în memoria Mons. Vladimir Ghika şi a martirilor Bisericii. După proclamarea Evangheliei, Înaltpreasfinţitul a dorit să fie citit un cuvânt de învăţătură din Prima Scrisoare a sfântului Paul către Corinteni, unde Apostolul vorbeşte despre iubire.: „ca să acopere ura celor care au trimis aici oameni nevinovaţi – a motivat Arhiepiscopul –, să acopere tot răul, orice răbufnire de ură care a fost aici”. „Cu siguranţă – a spus apoi ÎPS Ioan Robu în timpul predicii –, Monseniorul Vladimir Ghika, Monseniorul Scheffler şi mulţi alţii au trecut la Domnul din acest loc purtând iubirea în inima lor, deşi aveau atâtea motive să aibă altceva în inimă”.

„Rugăciunea noastră de astăzi – a mai spus Arhiepiscopul de Bucureşti – se adaugă la atâtea rugăciuni care au plecat spre Domnul din acest loc. Rugându-ne, implorăm încă o dată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu asupra celor care au suferit aici, asupra celor care au murit aici”. La finalul celebrării, ÎPS Ioan Robu a dat binecuvântarea cu relicva ce conţine un fragment de spin din cununa lui Isus, relicvă ce a aparţinut Monseniorului Vladimir Ghika şi care acum este păstrată de Arhidieceza de Bucureşti.

Toţi cei prezenţi – episcopii, preoţii şi câţiva membrii ai Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” – au vizitat apoi Fortul 13, inclusiv infirmeria, unde a murit Mons. Vladimir Ghika, la 16 mai 1954. Construit iniţial ca fort militar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Fortul 13 de la Jilava a fost utilizat de regimul comunist ca închisoare de executare a pedepsei, dar unde deţinuţii erau de fapt destinaţi unei morţi lente şi sigure, din cauza condiţiilor.

A consemnat Cristina Grigore

Pelerinaj la Paris pe urmele Monseniorului Vladimir Ghika

In Solemnitatea Tuturor Sfintilor, iata o marturie de traire a comuniunii sfintilor prin pelerinaj. Un articol semnat de Cornel Barbut de la Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”.

In perioada 6 – 10 octombrie 2010, un grup de 7 membri ai Asociatiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” insotiti de alti 7 prieteni au participat la un pelerinaj la Paris pe urmele Monseniorului Vladimir Ghika la initiativa Asociatiei pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (ABMVG).
Intr-o organizare demna de apreciat pentru cele 2 membre romance ale ABMVG care locuiesc la Paris, primul moment al pelerinajului a fost pe 7 octombrie la ora 10, la Capela Lazaristilor din Rue du Sevres nr 95, unde Monseniorul a fost hirotonit preot pe 7 octombrie 1923. A fost o concelebrare comemorativa cu 10 preoti romani si francezi in biserica in care se gaseste trupul Sfantului Vicentiu de Paul, intemeietorul Ordinului Fiicelor Caritatii. Aici, cantarea romaneasca adresata Sfintei Fecioara Maria de catre micul nostru grup de pelerini i-a emotionat pe toti participantii.
Intentia acestei sfinte Liturghii, precum si scopul pelerinajului a fost pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.
Pelerinii au continuat cu vizitarea Capelei Maicii Domnului a Medaliei Miraculoase din Rue du Bac nr 140, unde Monseniorul a celebrat prima sa Liturghie. Un loc deosebit de frumos, centrul spiritual al Ordinului Fiicelor Caritatii, in care se gasesc trupurile Sfintei Ecaterina Laboure si a sfintei Luiza de Marillac, precum si o relicva din inima Sf. Vicentiu de Paul. Intr-un astfel de loc, nu poti sa nu te molipsesti de Caritate. Prezenta Maicii Domnului care i-a aparut Sf. Ecaterina Laboure si care ne-a oferit medalia miraculoasa (vazusem aceasta medalie, dar abia aici am inteles mesajul si importanta ei spirituala), precum si indemnul la iubire prin imitarea Inimii lui Isus incoronata cu spini si a Inimii Neprihanitei Maria strapunse de sabie au fost importante pentru inima fiecarui pelerin venit la Paris.
Am inteles cat de actual este acest mesaj al Maicii Domnului, Regina Rozariului, prin cuvintele Maicii Tereza de Calcutta care spunea ca in lumea de azi „persoanele nu mai stiu sa iubeasca si, din aceasta cauza, familiile au devenit fragile, reci si nemultumite”.
Am realizat aici cum Monseniorul Vladimir Ghika a trait chemarea sa prin Paris. In fapt am descoperit dimensiunea lui franceza. Din biografia Monseniorului se vede ca a impartit viata lui pe acest pamant intre Romania si Franta (pentru studii 16 ani in Franta si 8 ani in Romania, iar ca activitate 22 ani in Franta si 15 ani in Romania). Statuia Sf. Vicentiu de Paul din Biserica Sacre-Coeur, din dreapta altarului (privita dinspre usa de la intrare) ne aminteste de locul de unde a fost hirotonit preot si a celebrat prima sa Sfanta Liturghie. Acum am inteles legatura Monseniorului atat de stransa cu Fiicele Caritatii pe care le-a adus in Romania.
Drumul pelerinilor a continuat la Biserica Sfantului Ignatiu, acolo unde Monseniorul a fost numit preot al „Bisericii strainilor” de Paris. O biserica evident plina de semnele iezuitilor, cu un altar in mijlocul bisericii foarte interesant. In acest centru de spiritualitate, astazi se formeaza in Franta generatii de preoti si persoane consacrate.
Prima zi a pelerinajului s-a incheiat cu vizita la Villejuif, in cartierul saracilor si al strainilor, unde Vladimir Ghika a pus bazele infiintarii bisericii de azi „Sfinta Tereza a Pruncului Isus si a Sfintei Fete”.
Aici pelerinii au fost intampinati de pr. Paroh Boniface Sebogo, de origine africana, foarte jovial si cald. Am gasit aici o statuie cu Monseniorul Vladimir Ghika (realizata de sculptorita românca Luana Alexe din Belgia), pusa in coltul din stanga spate al bisericii, similar ca la Sacre – Coeur. Desi nu am putut vedea casa unde a locuit Monseniorul in Villejuif, acum fiind multe constructii noi acolo, a fost un motiv in plus sa realizez cum trec pe langa noi unii oameni, discreti si fara sa atraga prea mult atentia. Dar ei isi fac misiunea de copii ai lui Dumnezeu.
De fapt, am plecat in acest pelerinaj pentru a-l cunoaste si eu mai bine pe Monseniorul Vladimir Ghika, mai ales in tara in care a petrecut cel mai mult timp. Si am realizat ca nu numai ca il simt mai aproape acum, dar a fost in esenta un drum de a descoperi alti oameni, atat pe cei din grupul nostru de pelerini, cat si pe cei care i-am intalnit in acele zile in Paris. Pana la urma Monseniorul Ghika prin teologia aproapelui imi arata ca pot sa gasesc la cei de langa mine multe valori si calitati si ma invita sa descopar prezenta lui Dumnezeu in fiecare dintre ei, chiar daca nu e totdeauna usor.
Varful pelerinajului a fost in zilele de sambata si duminica, 9-10 octombrie, zile deosebit de pline. Sambata am fost gazdele parohiei St. Germain l’Auxerrois, unde am avut marea si placuta surpriza sa descoperim ca parohul, parintele Dominic Schubert, fusese botezat in Catedrala Sf Iosif din Bucuresti si vorbea romaneste. Este demna de apreciere munca facuta de acest parinte paroh impreuna cu o mana de credinciosi pentru a gazdui in conditii deosebit de placute un public numeros venit si pentru cele 4 conferinte foarte interesante, tinute de IPS Ioan Robu, Andrei Brezianu, Monica Brosteanu si Francisca Baltaceanu.
Ziua de duminica a inceput pentru pelerini cu Sfanta Liturghie in Capela Medaliei Miraculoase, prezidata de IPS Ioan Robu. Foarte interesant mi s-a parut ca la finalul predicii a fost invitata o Fiica a Caritatii sa dea marturie despre viata ei de credinta si despre activitatea ei. Cantecele la nai interpretate de Cornelia Tihon in aceasta frumoasa capela au incantat pe numerosii participanti la acest moment.
La ora 15.30 a avut loc o ceremonie greco-catolica in aceeasi biserica. Am avut marea surprindere sa constat ca desi era celebrata in limba romana si a durat aproximativ o ora, biserica era aproape plina. Au fost momente care sa aminteasca si sa continue munca Monseniorului pentru unitatea crestinilor, pentru unirea bisericii catolice cu cea ortodoxa.
Ultima parte a pelerinajului a cuprins alte 3 conferinte cu aceeasi intervenenti remarcabili, in prezenta celor 3 reprezentanti ai familiei Monseniorului Ghika (2 nepoti si o stra-nepoata). Langa mine statea un francez care mi-a spus ca a auzit prima data despre Monseniorul Ghika acum 12 ani, dar ca nu stia prea multe lucruri. Mi-am amintit ca eu am auzit prima data de el prin 2005 si mi-a ramas de la Vladimir Ghika relatia lui speciala cu ingerul pazitor. Sigur ca apoi am descoperit si multe altele, printre care si afirmatia spusa intr-una din conferintele tinute in Bucuresti: „Impreuna, casatoria si preotia pot schimba societatea”.
Ca si familie catolica din Bucuresti, am inteles mai bine personalitatea acestui slujitor al lui Dumnezeu. Merita facuta cunoscuta mai mult, ca astfel sa parcurgem, împreuna cu Monseniorul, pasi din teologia aproapelui si a necesitatii pentru a-I face loc lui Dumnezeu in viata familiilor noastre.

Prima beatificare a unui martir al persecutiei staliniste in Romania!

In Arhidiecaza de Bucuresti si in Dieceza de Iasi vor bate clopotele bisericilor catolice in armonie cu bucuria beatificarii primului martir al persecutiei staliniste din Romania.

30 octombrie 2010, ora 11, va intra in istoria poporului nostru ca o data importanta in care Biserica Catolica castiga prima batalie in exorcizarea ororilor din anii '50 in Romania. Pe atunci, ucigand liderii catolici, se spera obtinerea controlului constiintelor crestinilor catolici. Nu au reusit tocmai datorita martiriului acestor lideri. In mod paradoxal, ceea ce ar fi trebuit sa favorizeze imprastierea turmei, adica moartea pastorilor, a condus de fapt la intarirea unitatii intre cei care erau maturi in credinta lor. Asa se intamplase si cu Isus, a carui moarte nu a avut ca rezultat risipirea ucenicilor si a invataturii acestuia ci exact contrariul, datorita revelarii Invierii si a darului Duhului Sfant. Aceasta este dovada cea mai concludenta ca moartea nu este ultimul ci marele act al vietii noastre, dupa expresia Monseniorului. Viata credinciosului continua dupa moarte in chiar misiunea avuta aici: un pastor bun care si-a dat viata pentru oile sale va continua sa pastoreasca de dincolo, si inca mai eficient. Toate acestea pentru ca apartin vointei lui Dumnezeu, altfel totul ar fi fost uitat de mult!

Il laudam pe Domnul pentru darul acestui model si ne alaturam credinciosilor din Oradea in a cere protectia Fericitului Bogdánffy Szilárd in aceste timpuri in care persecutia nu a incetat ci doar a imbracat alte forme, mult mai perfide. Tocmai de aceea avem nevoie de mai multe modele de tarie spirituala care invinge vicisitudinile persecutiilor si speram sa il avem cat mai curand si pe Monseniorul Ghika ridicat la cinstea altarelor.

Paris 7-10 / X / 2010 : un omagiu adus lui Vladimir Ghika

Thierry de Briey

Que dire de cet hommage fort et fervent rendu à notre grand-oncle Vladimir Ghika, qui a débuté jeudi 7 octobre 2010, date anniversaire de son ordination 87 ans plus tôt dans l'église Saint-Vincent de Paul, appelée aussi chapelle des Lazaristes ? Ce fut une messe vibrante concélébrée sous l'autorité de Monseigneur Brizard dont l'homélie magnifique nous a émue.
Tout en vivant ce moment fort avec beaucoup d'intensité, je n'ai pu m'empêcher de contempler la dépouille mortuaire de Saint-Vincent de Paul, tellement visible depuis la nef, et de me demander ce que cet homme admirable pensait de notre grand-oncle, en suivant ce chemin abrupt qu'il avait tracé 3 siècles auparavant ?

Etre au service des malades et des plus pauvres, tel était le voeu de ce prince devenu prêtre et qui avait lui-même fait voeu de pauvreté. C'est ce chemin de la pauvreté, du dépouillement, du renoncement qu'avaient suivi avant oncle Vlad tant de saints dont la vie nous touche si profondément : Saint-Vincent de Paul, Saint-François d'Assise, Sainte Thérèse de l'Enfant Jésus,...
Vladimir a du s'imprégner intimement de ces magnifiques exemples, de ces guides spirituels qui l'ont précédé et qui lui ont montré la voie à suivre, la voie la plus directe qui mène vers l'Essentiel, nous rapproche de Dieu. Mais je reste convaincu que Vincent de Paul, fondateur des Filles de la Charité, a joué un rôle particulier dans la vocation d'oncle Vlad qui s'est tant attaché à les soutenir et à les introduire en Roumanie, gràce à l'intercession de soeur Pucci dont la rencontre a été décisive.
Soeur Pucci aurait-elle joué dans la vie d'oncle Vlad un rôle comparable à celui que joua Sainte-Claire dans la vie de Saint-François ?

Le week-end des 9 et 10 octobre fut le deuxième temps fort de cet hommage rendu à notre oncle Vlad. Rappelons-nous :
De Monseigneur Robu, archevêque de Bucarest, qui a honoré par sa présence les cérémonies religieuses et a trouvé des mots tellement simples et justes pour nous parler de la vie de Vladimir Ghika et de son cheminement spirituel, en particulier lors de sa belle homélie dans la chapelle de la Médaille Miraculeuse.
De la ferveur des pélerins roumains venus pour cette occasion, et avec lesquels nous avons partagé le repas dominical dans le réfectoire de l'église des lazaristes.
De la musicalité si pure de Cornelia Tihon qui nous a enchanté avec sa flûte de pan, et nous a montré à quel point la musique peut servir la foi lorsqu'elle vient du coeur.
De la qualité des interventions des 3 conférenciers, à la fois denses, riches, anecdotiques, et qui par leurs éclairages croisés m'ont tant appris sur la pensée d'oncle Vlad, qui ont su mettre en perspective les aspects singuliers de son engagement spirituel et de son oeuvre : la volonté de rapprochement entre catholiques et orthodoxes, auquel il a tant contribué, la théologie du besoin qui sera sa règle de vie, les liens qu'il entretient avec tous les milieux, politiques, artistiques, intellectuels, son ouverture d'esprit, son humour, que l'on retrouve avec tant de finesse et de pénétration dans ses nombreux aphorismes, cités avec pertinence par le Professeur Brosteanu.
De la célébration gréco-catholique roumaine, au cours de laquelle les psaumes polyphoniques chantés a capella ont créé une atmosphère de recueillement si proche de celle que l'on ressent dans certains monastères cisterciens en écoutant le chant grégorien à l'unisson.
Enfin de toutes les rencontres que nous avons pu faire avec de nombreuses personnes intéressantes et enthousiastes et que nous n'aurions sans doute jamais connues sans l'oncle Vlad.

Et en quittant ces lieux, encore imprégné de cette chaleur jubilatoire ressentie tout au long de ce week-end et de tout ce que j'y avais appris de mon grand-oncle, j'ai été pris d'un sentiment contradictoire : d'une part l'émotion de découvrir à quel point la connaissance de la vie et de l'oeuvre d'oncle Vlad, stimulée et diffusée par l'ouverture du procès en béatification, a pu susciter tant de ferveur spirituelle et de vocations, d'autre part le regret que ma chère mère, la nièce de Vlad ne soit plus de ce monde pour vivre un tel moment qui l'aurait, j'en suis convaincu, profondément bouleversé.

Paris, 16 Oct 2010

Monseniorul Vladimir Ghika la Jubileul de la Sanctuarul Medaliei Miroculoase (Paris 10/X/2010)

Monseniorul Vladimir Ghika: Apostol al secolului XX (Paris 9/X/2010)

Aniversarea hirotonirii Monseniorul Vladimir Ghika la Paris

Monseigneur Vladimir Ghika

Lettre adressée par Père Daniel-Ange aux participants au colloque à la mémoire du Serviteur de Dieu Vladimir Ghika (Paris, 9 et10 octobre 2010).

Une fois de plus, me voilà dans l’impossibilité de participer à votre colloque. J’en ai le cœur déchiré. Je vous suis infiniment reconnaissant de travailler ainsi à faire connaître – donc aimer – cette lumineuse figure d’un des grands confesseurs de la foi de notre époque. De plus en plus, je réalise l’urgence de sa glorification à la face du monde. Il est d’une telle actualité !
Il est frère universel, aussi à l’aise dans taudis et sordides léproseries de l’époque, que dans chancelleries, ministères et palais. Toujours partout, tout à tous. Désarmant les plus agressifs par sa déconcertante simplicité et humilité.
Ne s’imposant jamais, rayonnant par tout ce qu’il est, une clarté d’Ailleurs… Il est une synthèse vivante de l’Orient et de l’Occident en ce qu’ils ont de meilleur. Il déborde de santé, car il respire à fond avec ses deux poumons.
Il est liturge dans l’âme, célébrant en rite latin comme en ce rite byzantin qu’il affectionne particulièrement.
En Roumanie, il est admiré, vénéré même par aussi bien les romano-catholiques que par les Greco-catholiques et même par les Orthodoxes. J’avais demandé au Métropolite Daniel (maintenant Patriarche) me recevant aimablement à Iasi, si sa future canonisation poserait un problème œcuménique. Il m’avait assuré que non, car les Orthodoxes le vénèrent au point de l’avoir inscrit dans leur recueil des martyrs contemporains. Dès le lendemain, je rapportais ce propos au cher Mgr Ioan Robu, que je tiens à saluer ici de tout mon cœur. Propos que d’autres amis prêtres orthodoxes m’ont confirmé.
Il en est comme pour le cardinal Newman, vénéré par bien des Anglicans, primat en tête, comme la récente béatification l’a montré.
Je pense donc que sa béatification sera saluée chaleureusement par l’ensemble du peuple chrétien de Roumanie, toutes confessions réunies. Je l’ai redit à Mgr Amato revu hier lors de la béatification de la toute jeune Chiara Luce,

Séminaire gréco-catholique de Roumanie
26 septembre, veille de saint Vincent de Paul

Parintele Cristoforo Bove, relatorul cauzei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, a trecut la cele vesnice.

De mai bine de doi ani parintele Bove lucra cu noi pentru a pune la punct documentatia pentru cauza de beatificare a Monseniorului. Prietenos si exigent, perfect cunoscator al realitatilor romanesti ca si al limbii noastre, parintele ne-a ghidat in elaborarea biografiei documentate, inca neterminata, pentru a raspunde tuturor intrebarilor ridicate de o personalitate atat de complexa ca cea a lui Vladimir Ghika. De formatie istoric, franciscan minor conventual si nascut la Nalpoli, cu o vasta cultura si de o tenacitate exemplara, a atras intr-o sincera prietenie pe toti cei cu care a intrat in contact. Recunoasterea unei vieti dedicate lui Dumnezeu si aproapelui a avut loc la celebrarea liturghiei de inmormantare unde au fost prezenti aproape o suta de preoti, trei sute de persoane consacrate si o multime de prieteni care au umplut o buna parte din Bazilica Sfantul Petru in Vatican. Cei care l-am cunoscut si cei care am inpartasit aceeasi preocupari pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika il insotim pe parintele relator cu o rugaciune si cu un gand de recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru noi. Dumnezeu sa il rasplateasca si sa il primeasca in gloria vesinca alaturi de Sfantul Francisc pe care l-a urmat cu fidelitate si in sarbatoarea caruia s-a stins din viata.

1-9 octombrie 2010 – Expo: Monseniorul Vladimir Ghika, apostol al secolului XX.

La Paris, în biserica Saint-German l’Auxerrois din apropierea muzeului Louvre, a fost deschisă o expozitie dedicată Monseniorului Vladimir Ghika. Acţiunea intră în contextul evenimentelor programate de Asociaţia pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika în zilele de 9 şi 10 octombrie. În colaborare cu parintele Dominic Schubert, parohul de la Saint-German, membrii asociaţiei amintite propun vizitatorilor o călătorie în timp şi spaţiu făcând cunoştinţă cu personalitatea Slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. Panourile ilustrative pleacă de la copilăria şi familia lui Vladimir pentru ca, punctând cele mai importante momente din viaţa sa, să ajungă la sacrificiul său şi la evenimentele propuse în memoria sa în zilele noastre. Expoziţia va rămâne deschisă până pe data de 9 octombrie când va avea loc, la aceeaşi biserică, o zi de comemorare a Monseniorului sub patronajul Arhiepiscopului de Bucureşti, Ioan Robu, urmând ca, pe 10 octombrie, să se transfere totul la Sanctuarul Medaliei Miraculoase, locul unde părintele Vladimir Ghika celebra prima sfântă Liturghie după ce a fost hirotonit în 7 octombrie 1923.

Ecouri ale simpozionului de la Bucuresti!

Va semnalez aparitia unui articol despre simpozionul „Monseniorul Ghika- dosar de existenta” (ICR, 16 sept. 2010) in revista „Observator cultural”!

Paris (9-10 / X / 2010) - Suntem cu totii invitati !

Nous sommes tous invités!

Siamo tutti invitati!

We all are invited!

Colocviu Vladimir Ghika la Institutul Cultural Roman - Bucuresti

16 sept 2010 - text, foto si video pe www.arcb.ro

Paris, 1-10 octombrie 2010

Asociatia pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (ABMVG) se pregateste pentru primirea participantilor la Paris pentru 9 si 10 oct 2010, zile dedicate memoriei Monseniorului.

În afara programului anuntat pentru aceste zile mai retineti datele :
- 1-9 oct : expozitie dedicata vietii Mons. V. Ghika la biserica Saint Germain l’Auxerrois (informatii asupra orarului, la tel: 01.42.60.13.96)
- 7 oct, 10h00-11h00: Liturghie comemorativa la Capela lazaristilor (La Chapelle des Lazaristes, 95, rue de Sèvres, 75006 Paris), unde, pe 7 oct 1923, printul Vladimir Ghika a fost hirotonit.
Îi asteptam cu drag pe toti cei care pot participa la aceste manifestari în favoarea sustinerii cauzei de beatificare a Monseniorului si în dobândirea a nenumarate haruri prin intermediul sau.
Cei care nu pot fi prezenti sunt invitati sa ne « însoteasca », sa ne sprijine prin rugaciunile si gândurile lor în reusita organizarii programului.

ABMVG

Colocviu internaţional la Institutul Cultural Român

Joi, 16 septembrie, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38) va avea loc colocviul „Vladimir Ghika – Dosar de existenţă“. Evenimentul dedicat personalităţii Monseniorului Ghika este organizat de Institutul Cultural Român în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică şi Institutul Italian de Cultură „Vitto Grasso“ din Bucureşti. La eveniment vor participa ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti, dr. Alberto Castaldini, directorul Institutului Italian de Cultură „Vitto Grasso” din Bucureşti, prof. dr. Neagu Djuvara, istoric, prof.pr. Claudio Bratti, Institutul de Știinţe Religioase din Mantova, prof. univ. Francisca Băltăceanu, prof. univ. Monica Broşteanu, Emanuel Cosmovici, cercetător al Arhivelor Ghika, dr. Lucia Toader, ICR.
Dosarul biografiei exemplare a Monseniorului Ghika, „cărturar, prinţ, preot şi martir“ este în curs de elaborare pentru a fi înaintat Sfântului Scaun şi cuprinde dovezi care susţin beatificarea Sa. În deschiderea colocviului, biografia Monseniorului Ghika și dimensiunea spirituală a existenței sale vor fi prezentate de prof. univ. Monica Broşteanu şi prof. univ. Francisca Băltăceanu. Invitatul de onoare, prof. pr. Claudio Bratti, profesor la Institutul de Ştiinţe Religioase din Mantova şi promotor al beatificării lui Clemente Gatti va schiţa o paralelă între cele două personalităţi, iar directorul Institutului Italian de Cultură, prof. univ. dr.h.c, Alberto Castaldini va examina contextul istoric şi politic al perioadei în care Vladimir Ghika şi-a desfăşurat activitatea misionară. Cercetătorul Emanuel Cosmovici va expune fapte necunoscute, dovezi ale colegilor din celulă şi ale oamenilor care l-au întâlnit, în alocuţiunea intitulată „Un spin din coroana Mântuitorului la Jilava“, iar ÎPS Arhiepiscopul Ioan Robu va vorbi despre Martiriul Monseniorului Ghika. Istoricul Neagu Djuvara va evoca scurte episoade personale în care Monseniorul Vladimir Ghika a fost prezent şi va face o incursiune în istoria familiei Ghikuleştilor. Răsăritul Ortodox şi Apusul Catolic se întâlnesc şi îşi dau mâna sub semnul şi binecuvântarea Fecioarei Maria, susţine Monseniorul Ghika în câteva dintre scrierile sale, iar la această întâlnire posibilă se va referi dr. Lucia Toader.
Accesul publicului este liber.
(www.arcb.ro)

A propos de Monseigneur V. GHIKA (11)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 118 Ed. Beauchesne - a écrit: “Il n’y a qu’un homme vraiment riche, celui qui peut se donner tout entier.”

La parabole de l’homme riche dont les terres avaient beaucoup rapporté (Lc 12,16-21) montre que la vie d’un homme n’est pas assurée par ses biens” (Lc 12,15). Celui qui amasse des trésors pour lui-même n’est pas assuré d’avoir un bel avenir. On le constate encore dans la parabole du mauvais riche et du pauvre Lazare (Lc 16,19-30). Jésus propose au riche notable (Lc 18,18-23) d’être un homme vraiment riche, d’avoir un trésor dans les cieux en vendant tous ses biens et en le suivant lui, Jésus, mais cet homme décline la proposition car “il est plus facile à un chameau de passer par un trou d’aiguille qu’à un riche d’entrer dans le Royaume de Dieu (Lc 18,25). Par contre, aux apôtres qui se sont donnés tout entier (Lc 18,28-30), Jésus promet bien davantage et la vie éternelle. La richesse d’un homme, c’est sa vie et Jésus promet à tout homme, qui perd sa vie à cause de lui, qu’il la sauvera. (Lc 9,24-25)

Cette pensée de Mgr Ghika se retrouve aussi dans l’estime de Salomon pour la Sagesse (Sg 7,7-14) La sagesse y apparaît comme une richesse qu l’on obtient par la prière (v.7), nettement supérieure à la richesse matérielle (v.8), supérieure même aux métaux et pierres les plus précieux (v.9), aux biens apparents que sont la santé et la beauté (v.10); c’est par la Sagesse que le roi Salomon est devenu riche de tous les biens énumérés ci-dessus (v.12 et 1R10).

Lors de la naissance de la première communauté chrétienne (Ac 4,32-5,11), Ananie et Saphire croyaient pouvoir être riches pour eux-mêmes, en gardant leurs biens, en ne partageant pas et ils ont été condamnés; Par contre, ceux qui se donnaient au Christ ressuscité étaient riches d’une grande unité (v.32), d’une grande faveur (v.33), nul n’était dans le besoin (v.34). On est vraiment riche si on est riche pour le Seigneur comme le dit Saint Paul aux Romains (Rm 14,6-8): “Celui qui tient compte des jours le fait pour le Seigneur; et celui qui mange le fait pour le Seigneur, puisqu’il rend grâce à Dieu. Et celui qui s’abstient le fait pour le Seigneur et il rend grâce à Dieu. En effet, nul d’entre nous ne vit pour soi-même, comme nul ne meurt pour soi-même; si nous vivons, nous vivons pour le Seigneur, et si nous mourons, nous mourons pour le Seigneur. Donc, dans la vie comme dans la mort, nous appartenons au Seigneur.”

La vraie richesse, la vie sont pour ceux qui se donnent à Dieu.

A SUIVRE

A.B.M.V.G. - la Paris

ASSOCIATION POUR LA BEATIFICATION DE MGR VLADIMIR GHIKA

La Paris a fost înființată « Asociația pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika ». Aceasta are scopul declarat de a face cunoscută viața și operele Monseniorului prin toate mijloacele de comunicare; de a promova și a susține cauza de beatificare și de canonizare a acestuia; de a se ruga și a acționa pentru unitatea creștinilor.

Asociația este deschisă atât pentru cei care vor să devină membri activi cât și pentru simpatizanți. Puteți contacta asociația scriind fie la adresa poștală: A.B.M.V.G. chez Mme Maria SANDER - 71, Avenue du Général de Gaulle - 92800 Puteaux – Franța ; fie la adressa electronică: abmvg.paris@gmail.com.

Primele evenimente semnate de această asociație sunt programate în zilele de 9 și 10 octombrie 2010, la Paris. În colaborare cu parohia Saint Germain l’Auxerrois și cu Sanctuarul Medaliei Miraculoase, sunt propuse mai multe actiuni care au menirea de a face cunoscută viața și spiritualitatea Monseniorului și de a îndemna la

susținerea procesului de beatificare prin rugăciuni și nu numai.

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (10)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 107, Ed. Beauchesne - a écrit: “ Séparé des tiens pour te donner à tous en te donnant à Dieu, que jamais ton père, ta mère, tes frères ne deviennent pour toi des étrangers, mais que tout étranger devienne ton père, ta mère ou l’un de tes frères, et que cet étranger tu l’aimes comme tu les aimes à l’heure où tu les aimes le plus, et de la façon dont tu les aimes le mieux.”

Que ce soit dans l’Ancien ou le Nouveau Testament, il y a des départs, des séparations; en Genèse 12,1, Dieu dit à Abraham: “Quitte ton pays, ta parenté et la maison de ton père, pour le pays que je t’indiquerai.” En Matthieu 19,29, Jésus dit: “Et quiconque aura laissé maisons, frères, sœurs, père, mère, enfants ou champs, à cause de mon nom, recevra bien davantage et aura en héritage la vie éternelle.”

Cela ne signifie pas pour autant se couper de sa famille originelle: Marie, la mère de Jésus, n’était-elle pas présente à Cana (Jn 2,11), au début de la prédication de son Fils? N’était-elle pas là encore au pied Ú de la croix (Jn 19,26)? En Mt 12, 46-50: Comme il parlait encore aux foules, voici que sa mère et ses frères se tenaient dehors, cherchant à lui parler. A celui qui l’en informait Jésus lui répondit: “Qui est ma mère et qui sont mes frères?” Et, tendant sa main vers ses disciples, il dit: “Voici ma mère et mes frères.” Car quiconque fait la volonté de mon Père qui est aux cieux, celui-là m’est un frère et une sœur et une mère.” Se donner à tous en se donnant à Dieu, c’est accepter de retrouver sa famille en Dieu, de considérer tout étranger comme un membre de sa famille d’origine.

Le dernier argument que nous donnerons pour confirmer la pensée de Monseigneur Vladimir Ghika “que jamais ta famille ne devienne des étrangers...” est contenu en la première lettre de Jean (1Jn4,20): si quelqu’un dit: “J’aime Dieu.” et qu’il déteste son frère, c’est un menteur: celui qui n’aime pas son frère qu’il voit, ne saurait aimer le Dieu qu’il ne voit pas.

A SUIVRE....

Monseniorul - Subiect de carte (1)

Continuăm invitaţia la lectură cu principale texte care îl au ca subiect pe Vladimir Ghika.

Monseniorul: amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika, este prima biografie a lui Vladimir Ghika apărută în România, în 1996, sub semnătura părintelui Horia Cosmovici, fost avocat şi fiu spiritual al Monseniorului.
Volumul cuprinde două părţi distincte: Monseniorul, cu amintiri despre Vladimir Ghika, mai ales în perioada 1939-1954, şi Appels de Dieu, o selecţie de 850 de gânduri inedite ale

Monseniorului Ghika, scrise în limba franceză.
Cartea se mai poate găsi doar în biblioteci.

A trăit şi a murit ca un sfânt! Este o antologie de texte dedicate Monseniorului Vladimir Ghika.
Volumul, coordonat de Pr. Ioan Ciobanu, are 99 de pagini şi a apărut la Editura ARCB în 2003. Cartea este disponibilă în librării şi în parohii.
Diferitele mărturii din micul volum ne ajută să ne facem o imagine mai completă, mai obiectivă şi mai reală despre Mons. Ghika, martirul iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

Memoria tăcerilor. Vladimir Ghika 1873- 1954, de Élisabeth de Miribel.

Cartea a apărut la Editura ARCB în 2004 (171 de pagini), şi este disponibilă în librării.
Este o traducere realizată de doamna Stela Ciungan, după volumul apărut în Franţa, în anul 1987, la Librairie Arthème Fayard.

Aceste texte pot fi găsite, la sectorul "scrieri despre Mons. Ghika", şi pe pagina de internet: www.vladimirghika.ro !

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (9)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 102 Ed. Beauchesne - a écrit: “Pour bien parler publiquement aux hommes des choses de Dieu, il faut d’abord savoir parler aux hommes devant Dieu, puis à Dieu devant les hommes.”

“La meilleure manière de parler de Dieu est le silence! c’est de se taire...” (Extrait de “Confidences d’un Cardinal” - Cardinal Godfried Danneels - page 40 - Éditions Fidélité/Racine)
Pour parler à Dieu, il convient d’être humble et de se faire petit comme un enfant: Abraham reprit: “Je suis bien hardi de parler à mon Seigneur, moi qui suis poussière et cendre.” (Gn 18,27) La vie spirituelle commence sérieusement quand une personne fait un authentique acte d’humilité, quittant la posture illusoire de qui se considère être toujours le centre du monde pour s’abandonner dans les bras du mystère de Dieu, comme un enfant (Cardinal Tarcisio Bertone au sanctuaire Notre Dame de Fatima - 12 mai 2010)
Le psalmiste parle de Dieu pour le louer, pour le glorifier: “Qu’ils disent la gloire de ton règne, qu’ils parlent de ta prouesse,” (Ps 145,11)
Parler des réalités passagères d’ici-bas est plus simple, plus immédiat et plus accessible que de parler des choses d’en haut: “Si vous ne croyez pas quand je vous parle des choses de la terre, comment croirez-vous lorsque je vous parlerai des choses du Ciel ?” (Jn 3,12)
Parler de Dieu et de Jésus ressuscité était une nécessité pour Paul et un ordre reçu du Seigneur lui-même: “Une nuit, dans une vision, le Seigneur dit à Paul: “sois sans crainte. Continue de parler, ne te tais pas.”” (Ac 18,9) “Annoncer l’Evangile en effet n’est pas pour moi un titre de gloire; c’est une nécessité qui m’incombe. Oui, malheur à moi si je n’annonçais pas l’Evangile ! (1Co 9,16)
Jésus parle aux hommes, ses disciples: “Jésus se remit à parler à ses disciples en paraboles” (Mt 22,1); puis il parle à Dieu devant eux: “Ainsi parla Jésus, et levant les yeux au ciel, il dit: “Père, l’heure est venue...”” (Jn 17,1) Le pape Benoît XVI s’est adressé à la foule au sanctuaire Notre Dame de Fatima le 12 mai 2010 en disant: “N’ayez pas peur de parler de Dieu et de manifester sans honte les signes de la foi, en faisant resplendir aux yeux de vos contemporains la lumière du Christ...”

A SUIVRE....

Vladimir Ghika - Autorul (3)

Gânduri pentru fiecare zi, (Editura ARCB).
Părintele Ioan Ciobanu, pe când era paroh al Bisericii Preasfânta Inima a lui Isus,
fosta capelă a Spitalului Sfântul Vincenţiu de Paul, actual I.C. Parhon, unde a slujit şi Monseniorul, propunea o selecţie de gânduri ale lui Vladimir Ghika într-un format de buzunar, util pentru oricine vrea să aibă la îndemână câte un gând pe zi pentru o energizare a spiritului. Pr. Ciobanu a fost postulator al Cauzei de Beatificare a lui Vladimir Ghika pe durata procesului la nivel de Arhidieceză. Actualmente coordonează activitatea postulaturii în România, fiind paroh la Catedrala Sfântul Iosif.

Broşura este disponibilă în toate librările catolice ca şi la birourile parohiale.

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (8)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “ Pensées pour la suite des jours”- page 100 Ed. Beauchesne - a écrit: “Parler pour ne rien dire: un affront, tout à la fois, au silence et à la parole.”

Il s’agit de contrôler sa langue qui a un très grand pouvoir en bien ou en mal: pour méditer sur cette pensée, nous pouvons reprendre:
- des versets du psaume 12, 2-5.7-8 (numérotation de nos Bibles) :
“Au secours, Yahvé! il n’y a plus de fidèle,
La loyauté a disparu d’entre les fils d’Adam.
On ne fait que mentir, chacun à son prochain,
lèvres trompeuses, langage d’un cœur double.
Que Yahvé retranche toute lèvre trompeuse,
la langue qui fait de grandes phrases,
ceux qui disent: “la langue est notre fort,
nos lèvres sont pour nous, qui serait notre maître ?””

Les paroles de Yahvé sont des paroles sincères,
argent natif qui sort de terre, sept fois épuré;
toi, Yahvé, tu y veilleras.
Tu le protégeras d’une telle engeance à jamais.

- ou encore reprendre Pr 26,20 :
“Faute de boi Ås, le feu s’éteint,
faute de calomniateur, la querelle s’apaise.”

- ou encore Jc 3, 1-12:
verset 2: “...si quelqu’un ne commet pas d’écart de paroles, c’est un homme parfait, il est capable de maîtriser tout son corps.” Versets 5-6: “De même la langue est un membre minuscule et elle peut se glorifier de grandes choses ! Voyez quel petit feu embrase une immense forêt: la langue aussi est un feu. C’est le monde du mal, cette langue placée parmi nos membres: elle souille tout le corps; elle enflamme le cycle de la création, enflammée par le cycle de la Géhenne.” Versets 8-10: “La langue, au contraire personne ne peut la dompter: c’est un fléau sans repos. Elle est pleine d’un venin mortel. Par elle nous bénissons le Seigneur et Père, et par elle nous maudissons les hommes faits à l’image de Dieu. De la même bouche sortent la bénédiction et la malédiction. Il ne faut pas, mes frères qu’i Rl en soit ainsi.”

- ou encore la Règle de Saint Benoît (RB - Ed. Téqui), IV, “Des instruments des bonnes œuvres”, 51-53:
Garder sa bouche des paroles mauvaises
Ne pas aimer à beaucoup parler
Ne pas dire de paroles vides ni de facéties...”

- ou encore RB VI, “Du silence”; RB VII: “C’est le onzième de gré d’humilité si le moine, lorsqu’il parle, dit peu de mots, mais sensés, doucement, sans rire, avec humilité et gravité, évitant les éclats de voix, car il est écrit; “ Le sage se reconnaît à ce qu’il parle peu.”

Jésus a donné des paroles aussi à ce sujet à Sainte Faustine: “Seigneur Jésus, transforme-moi tout en ta miséricorde!...Fais que ma langue soit miséricordieuse pour que jamais je ne dise du mal de personne, mais que pour tous j’ai des paroles de pardon et de réconfort.”

A SUIVRE....

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (7)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 100 Ed. Beauchesne - a écrit: “Il est des choses qu’on peut penser sans les dire. Il n’en est pas qu’on puisse dire sans les penser.”

Dans le deuxième livre des dialogues de Saint Grégoire le Grand au chapitre XX, un des moines du vénérable Père tenait la lumière devant la table du Saint, alors que celui-ci prenait son repas, . L’esprit d’orgueil se mit à entretenir l’âme de ce disciple de secrètes pensées; mais le frère ne disait pas ses pensées. Ce n’est que quelques instants plus tard que Saint Benoît lui révéla ces pensées. En saint Matthieu 10, 26-27, il est écrit: “N’allez donc pas les craindre! Rien, en effet, n’est voilé qui ne sera révélé, rien de caché qui ne sera connu. Ce que je vous dis dans les ténèbres dites-le au grand jour...” Jésus exhorte donc ses disciples à ne pas taire les paroles qu’il leur confie, à “les proclamer sur les toits”, donc à dire ce qu’ils pensent et qui soit inspiré par leur Seigneur.

Quant à la deuxième partie de cette pensée de Monseigneur Ghika, nous pouvons la rapprocher de Mt 7,16-18: “C’est à leurs fruits que vous les reconnaîtrez. Est-ce qu’on ramasse sur des épines des raisins ? Ou sur des ronces, des figues ? Ainsi tout arbre bon fait de beaux fruits, mais un arbre pourri fait de mauvais fruits. Ne peut un arbre bon faire de mauvais fruits, ni un arbre pourri faire de beaux fruits.” (traduction de Sœur jeanne d’Arc) Pour moi ce passage confirme qu’il n’est de chose qu’on puisse dire sans les penser.

A SUIVRE....

Vladimir Ghika – Autorul (2)

Invitaţie la lectură
Continuăm să ne amintim de cărţi care îl au pe Monseniorul ca autor în speranţa că acestea vor putea suscita curiozitatea de cititor.

Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1995, 243 pagini. Cartea reuneşte mai multe scrieri ale Monseniorului: Pensées pour la suite des jours, ed. Gabriel Beauchesne et ses fils, Paris 1936, prima publicare fiind din 1923, tradusă în linba română de Doina Cornea, şi Entretiens Spirituels, publicată de aceeaşi editură franceză în 1961 preluând ganduri publicate anterior în 1928 şi 1930, în traducerea lui Gheorghe şi Viorica Lascu. Originalul Gândurilor a fost prefaţat de Fancis Jammes şi Jacques Maritain şi conţine o serie de fraze care au uimit şi pus pe gânduri pe oricine a ajuns să le citească. Convorbirile sau Realităţile credinţei în viaţă – Realităţile vieţii în credinţă, conţin mai multe confernţe ale Monseniorului: Prezenţa lui Dumnezeu; Liturghia aproapelui; Suferinţa; Ora sfântă şi Vizitarea săracilor. Texte păstrează caracterul cursiv şi direct al intepelării spirituale pe care Vladimir Ghika o lansează peste ani şi pentru noi. Cartea este epuizată din librării dar cu siguraţă o puteţi găsi în biblioteci, chiar şi în cele parohiale. De specificat că această carte poate fi găsită şi în două volume, având pe copertă unul dintre titluri tăiate, aşa cum se poate observa în imaginea de mai sus.

Tot la Editura Dacia, în 1997 vede lumina tiparului cartea Ultimele mărturii, de 123 pagini. Cartea este traducerea unei lucrări din 1970 îngrijite de Yvonne Estienne, cea care a scris şi o biografie a Monseniorului: Une flamme dans le vitrail (éditions du Chalet, 1963). Doina Cornea semnează traducerea şi meditaţia introductivă de 13 pagini. Gândirile sunt grupate tematic sub forma de dialog, fapt care uşurează aprofundarea bogăţiei spirituale împărtăşite astfel de Vladimir Ghika. Din păcate şi această carte este epuizată din librării, dar o puteţi găsi în biblioteci sau pe la prieteni.

Vladimir Ghika – Autorul (1)

Invitaţie la lectură
Pentru lunile de cuptor şi gustar, luni tradiţionale de vacanţă, când poate aveţi mai mult timp pentru lectură, putem face o trecere în revistă a câtorva cărţi care ar putea să vă acompanieze în acest răstimp.
Fratelui meu din exil. Epoca stalinistă în România, în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, prinţ, preot şi martir, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş 2008, 176 pagini. Cartea, mai corect albumul, face parte dintr-un proiect mai larg (www.ghika.eu) al Asociaţiei Signis România care, sub directa coordonare a doamnei Anca Berlogea, a produs şi filmul cu acelaşi nume ca şi o expoziţie şi punerea în scenă a unei piese de teatru a Monseniorului Ghika. După o asiduă muncă de traducere şi documentare susţinută de Emanuel şi Mihaela Cosmovici şi Luc Verly, cu o postfaţă de Teodora-Brânduşa Palade, cele 30 de scrisori inedite ala lui Vladimir către Dimitrie Ghika au putut să fie propuse cititorilor. Opera prezintă, pe lângă imaginile cu manuscrisul original, transcrierea în franceză alături de traducerea în limba română. Bogata ilustraţie cu fotografii de epocă ajută şi mai mult înţelegerea atmosferei despre care vorbea Monseniorul în cărţile poştale sau scrisori. Cartea se găseşte încă în librării ca şi filmul cu acelaşi nume.

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (6)

Michel PRAT, Oblat bénédictin

Monseigneur Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 96- a écrit: “Joie, joie - pleurs de joie...”...; se dire que rien au monde, sauf le péché, ne peut nous séparer de Dieu...”

David dit (Ps 30(29),6): “la colère de YHWH est d’un instant, sa faveur pour la vie; au soir la visite des larmes, au matin les cris de joie.” Joie encore en Is 12,6: “Pousse des cris de joie, des clameurs, habitante de Sion, car il est grand, au milieu de toi, le Saint d’Israël.”

La faveur du Seigneur est pour ceux qui le craignent; rien au monde ne peut séparer de Dieu ceux qui suivent ses commandements, qui le prient, qui sont fidèles à sa parole, à ses enseignements. Au psaume 119(118) - éloge de la Loi divine -, il est écrit au verset 62 “Je me lève à minuit, te rendant grâces pour tes justes jugements.”; au verset 97 “Que j’aime ta loi! Tout le jour je la médite.” Au verset 164 “Sept fois le jour, je te loue pour tes justes jugements.” Rien ne peut nous séparer de Dieu car nos relations à Dieu sont personnelles: Dieu s’adresse d’abord à chacun de nous, en particulier, pour ce que nous croyons. Jésus le confirme quand il dit en Jn 15,11: “Je vous dis cela pour que ma joie soit en vous et que votre joie soit complète.”; ou encore en Jn 16,22: “Vous aussi, maintenant, vous voilà tristes; mais je vous verrai de nouveau et votre cœur sera dans la joie, et votre joie, nul ne vous l’enlèvera.”

A SUIVRE....

L'abbaye Sainte Marie de Lagrasse

Je suis allé faire une retraite d'une semaine en mars 2010 à l'Abbaye Sainte-Marie de Lagrasse chez les Chanoines Réguliers de la Mère de Dieu qui est une communauté religieuse de droit pontifical (www.chanoines-lagrasse.com).

Le fondateur de cette communauté, Monseigneur Wladimir-Marie de Saint-Jean à été marqué par les écrits de Monseigneur Vladimir Ghika à la fin des années 1960.
Certains ouvrages sur Mgr Ghika ont été lu au réfectoire et chaque samedi soir, il y a la vénération d'une icône de Notre-Dame.
Cette communauté prie pour l'unité entre l'Eglise catholique romaine et les églises chrétiennes séparées, ainsi que pour la conversion de la Russie.

Dans les couloirs où se trouvent les cellules des frères et des pères, des icônes sont au mur ... et dans la boutique sont mises à disposition les images pour la béatification du serviteur de Dieu Vladimir Ghika.

Tous les frères et pères ont beaucoup d'affection pour Mgr Ghika et espérent qu'il sera bientôt béatifié.

Frère Ignace