Un loc drag Monseniorului!

Începem luna mai, luna dedicată Preacuratei Fecioare Maria, cu o "vizită" într-un loc foarte drag Monseniorului... atât de drag încât a voit ca aici să celebreze prima sa Sfântă Liturghie după de a fost hirotonit preot în biserica lazariștilor, în 1923 pe 7 octombrie.
Paris, la numărul 140 de pe Rue du Bac, Capela Sfintei Fecioare a Medaliei Miraculoase*:
1. Locul exact al primei apariții, 18/19 iulie 1830. Fotoliul pe care a stat Sfânta Fecioară era în acest loc.
2. Statuia Sfintei Fecioare Maria cu globul de aur, așezată în locul unde a fost revelata Medalia Miraculoasă Sfintei Caterina Labouré în ziua de 27 noiembrie 1830 la ora 17:30.
3. Urna Sfintei Luisa de Marillac, cofondatoare cu Sfântul Vincențiu de Paul a Fiicelor Carității.
4. Sfânta Caterina a văzut-o pe Sfânta Fecioară aici în una din zilele lunii decembrie 1830.
5. Frescă ce reconstituie prima apariție din 18 iulie 1830.
6 Corpul Sfintei Caterina Labouré care a văzut-o pe Sfânta Fecioară în această capelă în anul 1830.
7. Relicviarul care conține inima Sfântului Vincențiu.
* Foto: G. Peda. Copyright éditions du Signe, D 94034 Passau.

"miracol" ... editorial

Încă sub influența întâlnirii de la Paris din 15 aprilie ... da, pentru că acolo domnul Ștefan de Fay, venit special de la Nisa, unde este Consul Onorific al României, a dat mărturie despre un adevărat miracol editorial. Sigur că cei care nu au familiaritate cu editarea și tipărirea cărților nu ar da mare importanță faptului că o carte, chiar și numai de 70 de pagini, a fost tradusă, editată în română și franceză, și tipărită doar în câteva zile. Însă pentru aproape toți cei prezenți la întâlnirea de la Paris lucrurile sunt clare ...
Cartea este scrisă de tatăl editorului, domnul Ștefan J. Fay, care spune despre sine la pagina 27 așa: "Eu, autorul acestor rânduri de evocare - departe de a fi pătruns de lumina credinței, de câte ori am stat în fața Monseniorului Ghika - de prea puține ori! - am trăit o liniște de o ciudată nemărginire, simțindu-mă în fața Sfântului - nu în fața Monseniorului-Ghika-Sfânt, ci în fața Sfântului despre care vorbesc Scripturile, spre care și-au îndreptat gândurile Părinții Bisericii, Doctorii Bisericii. Sfântul din gândurile noastre."
Așadar, o nouă carte care sintetizează din perspectiva unui "portret european" scrierile precedente despre Monseniorul Vladimir Ghika, cu nu puține accente personale izvorâte din cunoașterea directă.
Cei de la Nisa vor putea avea cartea și astfel vor contribui la edificarea bisericii ortodoxe, iata un nou mod al Monseniorului Ghika de a contribui la apropierea dintre confesiunile creștine, poate chiar în vederea unității!

Monseniorul mereu la... mijloc!

La Paris, într-un cadru care ducea cu gândul pe fiecare dintre cei aproape o suta de prieteni la saloanele pe care prințul Ghika le frecventa, la Ambasada Romaniei, domnul Neagu Djuvara a adus plusul de autenticitate, de altfel carectaristic intervențiilor sale. Evocarea Monseniorului Vladimir Ghika, organizată de Sr. Antoneta Vlaicu și Maria Sander, a avut privlegiul de a avea ca vorbitor acest martor al vremilor pe care noi ceilalți le admirăm doar în fotografii vechi și filme de arhivă. Și pentru că domnia sa știa cu cine vorbește, ne-a și oferit ocazia ca să vedem această fotografie de la cununia sa religioasă, celebrată de Monseniorul la biserica catolică ucraineană de la Paris.
Particularitatea acestei fotografii, remarcată de Anca Berlogea - una dintre acele persoane care a vazut cam toate imaginile cu Monseniorul Ghika în vederea procuctiei pe care a și prezentat-o la Paris cu acea ocazie, albumul și documentarul "Fratelui meu în exil", este că Monseniorul are veșminte orientale. Cu toții știm că, încă de la începutul vieții sale sacerdotale, Vladimir Ghika putea să celebreze Sfânta Liturghie atât în rit latin cât și bizantin, însă nu prea sunt imagini care să îl prezinte ca un preot oriental. Multumim domnului Djuvara și familiei sale pentru că ne-au împărtășit o parte din farmecul acestei persoane și în această ipostază.

Servus servorum Dei!

Un titlul care, de la Papa Grigore cel Mare, reprezintă pe adevăratul creştin, preot sau persoană consacrată.
Slujirea ca mărturie
Monseniorul Ghika şi-a făcut propriu aceast titlu, ca laic şi ca preot, ca prinţ şi ca deţinut, în viaţă şi în moarte, de pe pământ şi de dincolo. Nenumăraţi sunt cei care au experimentat, în nevoile lor, iubirea slujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika. În Abruzzo sau la Roma, în periferiile sărace ale Parisului sau în saloanele princiare, în Balcani sau Japonia, în spitale şi închisori, la Bucureşti sau oriunde... tânărul, domnul sau monseniorul Vladimir a făcut prezentă iubirea lui Dumnezeu.
Mărturia ca slujire
Poate părea paradoxal, dar şi mărturia acelora care l-au cunoscut este tot o slujire în comunitatea creştină. Este o slujire a slujitorilor lui Dumnezeu pentru că reamintesc acestora opera milostivirii divine în lume. Putem spune că nu este doar o obligaţie de a da mărturie ci chiar o misiune care continuă opera celui pe care l-au cunoscut, operă în care se vede degetul lui Dumnezeu.
Postulatura slujirii
Postulatorul este cel care, împreună cu cei care îl ajută în ceea ce putem numi postulatură, măsoară nivelul de slujire al mărturiilor. Astfel că mărturiile adunate ale tuturor celor care l-au cunoscut direct pe Monseniorul Ghika, ca şi cele ale celor care au primit prin mijlocirea lui haruri sau miracole spirituale sau fizice, sunt manifestări ale slujirii Bisericii în sprijinul slujirii postulatorului.
Slujirea postulaturii
Locul de referinţă pentru postulata Cauzei de beatificare a Mons. Vladimir Ghika este Parohia Preasfânta Inimă a lui Isus din Bucureşti, cunoscută sub numele de Sacre Coeur, sau Biserica Franceză. Adresa postulaturii fiind aşadar: Str. Cpt. Av. Gh. Demetriade 1-3, sector 1, 011848 Bucureşti; tel/fax: 021/3197070, puteţi trimite aici orice credeţi că poate susţine cauza Monseniorului, ca şi orice propunere de a o prezenta, conştienţi că acesta este un mod de slujire a slujitorilor lui Dumnezeu.